1După o vreme Naomi, soacra ei, i‑a zis: – Fiica mea, aș vrea să‑ți găsesc un loc de odihnă, unde să‑ți fie bine.2Oare Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată că la noapte își va vântura orzul în arie.3Tu spală‑te, unge‑te, pune‑ți mantia pe tine și coboară la aria de treierat. Să nu te faci însă cunoscută lui până nu termină de mâncat și de băut.4Și când urmează să se culce, să afli locul unde se va culca. Apoi să te duci, să‑i dezvelești picioarele și să te culci. După aceea îți va spune el ce să faci.5Ea i‑a răspuns: – Voi face tot ce mi‑ai spus.6Rut a coborât la aria de treierat și a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei.7După ce a mâncat și a băut, Boaz, mulțumit în inima lui, s‑a întins să se culce la marginea unui stog. Atunci ea s‑a apropiat încet, i‑a dezvelit picioarele și s‑a culcat acolo.8Pe la miezul nopții omul s‑a speriat. El s‑a aplecat și iată că o femeie era culcată la picioarele sale.9El a întrebat: – Cine ești tu? Ea i‑a răspuns: – Sunt eu, Rut, slujitoarea ta. Întinde‑ți marginea mantiei peste slujitoarea ta,[1] căci tu ești cel cu drept de răscumpărare.10El a zis: – Binecuvântată să fii de DOMNUL, fiica mea! Bunătatea[2] pe care ai arătat‑o la urmă spune mai mult decât ceea ce ai făcut prima dată, de vreme ce nu ai umblat după cei tineri, fie ei săraci sau bogați. (Rut 1:8)11De aceea, fiica mea, nu te teme. Voi face pentru tine tot ce mi‑ai spus, deoarece tot poporul meu în cetate știe că ești o femeie cinstită.12Este adevărat că eu am drept de răscumpărare, dar mai există cineva, mai apropiat decât mine, care are și el acest drept.13Rămâi în noaptea aceasta aici, iar dimineața, dacă el va dori să te răscumpere, bine, să te răscumpere! Dar dacă nu va dori să te răscumpere, viu este DOMNUL că te voi răscumpăra eu! Deci culcă‑te aici până dimineață.14Ea a rămas culcată la picioarele lui până spre dimineață, trezindu‑se mai înainte ca oamenii să se poată vedea unii pe alții, deoarece Boaz îi spusese: – Să nu se afle că a intrat o femeie în arie.15Apoi Boaz a zis: – Adu mantaua de pe tine și ține‑o bine. Ea a ținut‑o, iar Boaz i‑a măsurat șase măsuri de orz și le‑a pus în ea. Apoi el s‑a dus în cetate.16Când Rut a ajuns la soacra sa, aceasta a întrebat‑o: – Cum a fost, fiica mea? Rut i‑a istorisit tot ce a făcut omul acela pentru ea.17Apoi a zis: – Mi‑a mai dat și aceste șase măsuri de orz, zicându‑mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.“18Naomi i‑a zis: – Așteaptă, fiica mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îți spun că omul acesta nu‑și va găsi liniștea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.