1Într‑o altă zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea DOMNULUI. Satan a venit și el în mijlocul lor pentru a se înfățișa înaintea DOMNULUI.2DOMNUL l‑a întrebat pe Satan: – De unde vii? Satan I‑a răspuns, zicând: – De la cutreierarea pământului și de la plimbarea ce am făcut‑o pe el.3DOMNUL l‑a întrebat pe Satan: – L‑ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru și drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Chiar și acum, el rămâne neclintit în integritatea lui, deși M‑ai stârnit împotriva lui ca să‑l distrug fără motiv.4Atunci Satan I‑a răspuns DOMNULUI, zicând: – Piele pentru piele[1]! Omul dă tot ce are pentru viața sa.5Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de oasele lui și de carnea lui, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față!6DOMNUL i‑a zis lui Satan: – Iată, ți‑l dau pe mână, numai cruță‑i viața!7Satan a ieșit din prezența DOMNULUI și l‑a lovit pe Iov cu bube dureroase din talpa piciorului până‑n creștetul capului.8Iov a luat un ciob de lut cu care să se scarpine și s‑a așezat în cenușă.9Atunci soția lui i‑a zis: – Încă rămâi neclintit în integritatea ta? Blestemă‑L pe Dumnezeu și mori!10El i‑a răspuns: – Vorbești ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele și să nu primim și răul? În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc cu buzele sale.
Cei trei prieteni ai lui Iov
11Trei prieteni de‑ai lui Iov, Elifaz temanitul, Bildad șuhitul și Țofar naamatitul, au auzit de nenorocirea care s‑a abătut asupra lui și s‑au înțeles să meargă împreună la el, ca să‑l compătimească și să‑l mângâie.12Ridicându‑și ochii de departe, nu l‑au mai recunoscut. Ei și‑au ridicat glasul și au plâns. Fiecare și‑a sfâșiat mantia și au aruncat cu țărână spre cer, deasupra capetelor lor.13Și au șezut lângă el pe pământ timp de șapte zile și șapte nopți. Ei nu i‑au spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea îi era foarte mare.