1Pentru toate există o vreme, și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru război și un timp pentru pace.9Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui?10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea.11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia[1] în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu.12Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață.13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.15Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.[2]16Am mai văzut ceva sub soare: Pe locul judecății, acolo era răutatea, și pe locul dreptății, acolo era răutatea.17Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru și pentru orice faptă.“18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.“19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; avantajul omului față de animal nu este niciunul. Totul este deșertăciune!20Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână.21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor[3] se coboară sub pământ?22Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va fi după el?