Promisiunea Duhului Sfânt și înălțarea lui Isus la cer
1Teofil, În prima carte[1] am scris despre toate lucrurile pe care Isus a început să le facă și să‑i învețe pe oameni2până în ziua în care a fost luat sus, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care‑i alesese,3cărora li S‑a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându‑li‑Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu[2].4În timp ce era împreună cu ei, le‑a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine.5Căci Ioan, într-adevăr, a botezat cu[3] apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“6Prin urmare, atunci când s‑au strâns laolaltă, ei L‑au întrebat: – Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?7El le‑a răspuns: – Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le‑a așezat prin propria Sa autoritate.8Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.9După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L‑a luat dinaintea ochilor lor.10Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El pleca, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați în haine albe,11care le‑au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat de la voi în cer, va veni în același fel în care L‑ați văzut mergând spre cer.“
Matias ales în locul lui Iuda
12Atunci ei s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum parcurs în ziua de Sabat[4].13Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeus, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov.14Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis:16„Bărbați, fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L‑au arestat pe Isus.17El era numărat ca fiind unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte[5] în slujirea aceasta. (18Din răsplata pentru nedreptatea lui, omul acesta și‑a cumpărat un ogor și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele.19Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că ogorul acela a fost numit, în propria lor limbă[6], «Acheldama», adică«Ogorul sângelui».)20Căci în cartea Psalmilor este scris: «Fie‑i locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!»[7] și«Slujba lui s‑o ia altul!»[8] (Ps 69:25; Ps 109:8)21Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne‑au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat[9] printre noi,22începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul din aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui.“23Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias.24Ei s‑au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales25ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s‑a întors Iuda ca să se ducă la locul lui.“26Apoi au aruncat sorții pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.